8. SITURI MARGINALE DIN
MUNTENIA
[p. 127]
8.1. Așezări din proximitatea Dunării [continuare - expunere pe situri]
Așezarea
de la Cătălui a fost studiată în două episoade distincte. Primul s-a
desfășurat sub conducerea lui Gh. Cantacuzino, în anii 60[1],
iar a două sub conducerea colaboratorului său, G. Trohani[2].
Din
primul raport nu avem multe lucruri de aflat. S-au descoperit două bordeie, de
dimensiuni normale[3],
cu cuptoare mai puțin obișnuite, cel puțin la prima vedere. L. 2 are un pietrar
(bolovani legați cu lut, cuptor dotat și cu o tavă portativă), pentru simplul
motiv că bordeiul a suprapus o locuință dacică mai adâncă. L. 1 are un cuptor
construit din lut, cioburi și pietre, dar și o altă vatră, de 1,26 x 0,95 m.;
această vatră pare rămășița unui cuptor tip papuc, lunguieț, cu horn[4],
construit după tipicul vremii, într-un colț cruțat; odată distrusă această
primă amenajare, a fost construit un alt cuptor, din pământ umblat, care este
cel găsit de arheologi într-o formă recognoscibilă[5].
Din ilustrația publicată nu rezultă explicit specia tehnologică a fragmentelor
desenate, și nici textul nu dă prea multe indicații. Există totuși o mențiune,
referitoare la L.2, cum că ceramica modelată cu mâna ar fi mai numeroasă, fapt
care pare confirmat și de aspectul desenelor[6].
Din fragmentele ceramice nu s-au întregit decât două jumătăți de vas. Vedem cel
puțin două tipuri de oale lucrate la roată, din care unul bine proporționat, cu
șanț discret de capac, decorat cu caneluri largi și incizie simplă în val, și
un al doilea, de tip globular scund[7],
ambele sugerând o etapă mai timpurie. Fundurile de vas sunt desprinse cu paleta
sau sfoara[8],
ceea ce presupune modelarea la turație mare. Ceramica modelată cu mâna prezintă
profile fragmentare care, dacă am încerca să le interpretăm, sunt majoritatea
de la forme înalte[9],
dar și forme globulare care imită tipurile modelate la roată[10].
Un fragment este modelat pe buză prin crestare.
Achizițiile făcute sunt modeste, dar interesante sub aspectul că putem atribui culturii Ipotești-Cândești o așezare cu caracter geografic excentric. Subliniez că acest grupaj de situri este singurul aflat la mai puțin de 30 de km. de Dunăre. Așezarea
[p. 128]
de la Cătălui
nu se poate data în sine, dar se poate încerca o datare conjuncturală, prin
rațiuni istorice. Este greu de presupus că așezarea, aflată în interiorul zonei
de protecție a limes-ului roman, ar
fi putut exista aici în condițiile aprigelor lupte de la sfârșitul secolului al
VI-lea, ceea ce s-ar putea extinde, de altfel, la toată a doua jumătate a
veacului. Ipoteza existenței așezării în primele trei decenii este mult mai
plauzibilă.
DETALII - Șuvița Hotarului
- Radovanu
MAI DEPARTE situri din Muntenia est-centrală
[1] CANTACUZINO & 1979. La
p. 263, la fig. 1, o hartă și mai detaliată a zonei, cu plasarea sitului, la
circa 400 m SV de Mănăstirea Cătălui.
[3] Știm numai dimensiunile unuia (3,8 x 2,6 m.) și
adâncimea celuilalt, respectiv 0,6 m. (de la nivelul propriu de călcare; CANTACUZINO & 1979, p. 274-275).
[4] Acest model este întâlnit și la Vadu Anei (infra), dar
este amintit și de Vasilica Sandu, pentru Lunca-Bârzești.
[5] Și această situație a fost întâlnită la Vadu Anei.
[6] CANTACUZINO & 1979, fig. 15-16. Mulțumesc pe această
cale lui G. Trohani, care a încercat să mă ajute să dau de urma documentelor de
șantier; se pare că nu se mai știe nimic de carnetele de săpătură.
[7] CANTACUZINO & 1979, fig. 15/6, 7.
[8] CANTACUZINO & 1979, fig. 16/2, 4.
[9] CANTACUZINO & 1979, fig. 15/1, 4, 5; ultimele două
greșit reprezentate.
[10] CANTACUZINO & 1979,
fig. 15/3, jumătate de vas reconstituită.